“veniți și pogorându-ne să amestecăm limba lor, ca sa nu înțeleagă niciunul glasul aproapelui său”




de ce cântecul acela într-o ebraică uitată
ne-a făcut să tresărim din ruini de humă
de ce îngerul acela ca o dezmințire
ne mângâia pe creștet cu aripile însângerate
de ce lemnul încărunțit la tâmple
ne privea descărnat printre așchii pestrițe
fratele îmi povestea despre durerea coborâtă în
măruntaie
despre începuturile firești ale lumii de margine
despre focuri stinse în goluri de lut
si eu nu înțelegeam
nu l-aș fi înțeles niciodată
nici vorba mamei nu o înțelegeam
dar tu cititorule nu știi nimic din toate astea
însăși vorba mea sângerie nu o înțelegea nimeni
era o absurdă improvizație
asa că într-un târziu
a trebuit să recurg la semne