poți traversa piața din centrul orașului gândindu-te la visul de ieri
se făcea că de-a latul pereților melci uriași alergau
ca-ntr-o cursă de struți
te-ai ridicat
aerul îți ardea cerul gurii
pe tavan
șerpuia un fir de lumină
cât un ștreang mătăsos

poți să mergi cu autobuzul fără o destinație clară
să numeri puștoaicele cu piercing în buză
la fiecare semafor prins pe roșu
să repeți că moartea e un fel de soră mai mare
broker de succes pe Wall Street
să-ți așezi palma transpirată pe geam și să te bucure urma lăsată
alături un bătrân cu zâmbet miop
să-ți numere nasturii bluzei

va fi minunat.

orice om poate fi o ascunzătoare perfectă
nu trebuie decât să-nchizi ochii și să crezi că-l iubești
până uiți că nu ești decât o întâmplare absurdă
un fel de ninsoare căzută la tropice
până ce întunericul adormit cu o mână-ntre pulpele tale
va semăna cu George Clonney
ori cu Al Pacino dansând
în Parfum de femeie.