M-ai frământat iubire pe toate fețele,
Pe o parte m-ai scris cu deziluzii mâncând fețele
Cu pelagra despărțirii întinsă ca un cimitir
De dorințe moarte ascunse sub al pielii coviltir.

M-ai ars iubire cu toate focurile din bolgii
Și m-ai cântat cu extaz sau suferință cu toate clapele orgii,
Pe o parte m-ai scrijelit cu țipete de pasiune,
Pe cealaltă parte m-ai sculptat cu deșertăciune.

M-ai răsfoit iubire ca pe-o carte fără rânduri
Și mi-ai presat dorul între scânduri,
Am fost un ascet citind în întuneric credința,
Chilia unui gând de piatră mi-a fost reședința.

M-ai multiplicat iubire în toți atomii omenirii,
Cu pași îmbibați în patimă am urcat treptele menirii,
Inteligența și-a trimis zbirii să flageleze prostia casantă,
Femeia ce mi-a polenizat entuziasmul s-a sfărâmat într-o viziune interesantă.

M-ai dezbrăcat iubire de carnea păcatelor
Până am rămas în pantalonii oaselor,
Iubita s-a furișat în pliul pleoapelor
Și-mi trimitea mesaje impregnate cu abisul apelor.

M-ai înrădăcinat iubire în suferința profundă
Până am ajuns un copac cu arborescența rotundă,
Frica inexplicabilă de trădare m-a cocoțat în vârful geloziei crase,
Curajul de-a înfrunta reversul dragostei a săpat în idealul feminin crevase.