vînez licurici încarcerați
în propria lor lumină
ca și cum aș fi eu înțepenit
în propria-mi revoltă
deasupra mea pocnesc zilele
ca hainele pe spatele soldaților
ajunși la moartea finală
izvoare reci într-o baltă tulbure
ierburi putrede
mirosuri care nu se amestecă
niciodată

într-un impuls malefic
trec nenorocirea mea celuilalt
obiceiuri omenești
să trăiești ca o slugă bine plătită
pusă la masa stăpînilor
încet hotărît fără întoarcere
asemenea unui cal cu fălcile lăsate