Am încetat să mai cred în iubire
Am încetat să mai cred în noroc
Toate mi-au fost amăgire
Am bătut pasul pe loc

Nu mai sunt nici măcar vertebrată
Sunt o legumă-n bătaie de vânt
Greutățile vieții nu iartă
Și m-apleacă forțat la pământ

Nu mai stiu cine-i prieten
Căci dușmani-i cunosc și îi știu
Materialismul precum ciuma
Ucide sau te jupoaie de viu

Nu mai am nici o speranță
Nici măcar ca să mori nu-i ușor
Zici că pleci și lași în urmă totul
Dar rănile și mai tare te dor

Spune-mi tu cinstite creștine
Spune-mi tu dacă are vre-un rost
Să visezi că mâne va fi mai bine
Că nu va mai fi ce a fost

Am visat inocent că vreodată
Voi putea sub clarul de lună și sub soarele plin
Să am o viață frumoasă
Să fiu fericit , departe de greu și de chin

Dar m-am îndulcit cu cicoare
Căci ploaie și negură-I peste Pământ
Se-ntunecă cerul , se stinge lumina
Iar viața-i doar adiere de vânt.