e noapte trimite un copil să-ți aducă luna
și el se va bucura mă îndeamnă dominic cu sfială
eu privesc masa întinsă între
martorii muți ai spiritului yin și yang
o balanță îmi substituie umerii privesc spre cer cu frică
parcă acolo s-ar roti continuu un trapezist
o iluzie justificată e totul
o mișcare subtilă în favoarea memoriei
aștept triste degetele mele în neputința lor
de a se ascunde unele de altele
sunt singur și îmi constrîng creierul să accepte asta
un spațiu obtuz pînza albă pe care trec
din cînd în cînd cu chibritul aprins în mînă
și nu mă mai recunosc
ca și cînd oasele s-ar fi așezat
într-o altă ordine străină mie