Azi mă sting ca și când aș fi ars din temelii,
Te cern,cenușă de stejar și mă preschimb în vânt.
Azi aștept un mâine nefiresc,
Cu ieri-ul pustiit de dor,cu coaste-n viitor.
Poate mâine nu voi ști că azi am ars,
Și o să mă aprind la loc,ca din neant...
Sigur nu vei ști nimic.
Poate scânteind și tu de-amor,vei preface asta chip în cristal...
Voi suna din limbi de foc,subțiri,subțiri...
Vei sufla cenușa de amar,
Toropit de-nflăcărarea nefirească...vei afla...