agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3311 .



Castelul
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Virgil_Diaconu ]

2006-08-31  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Elia David






Despre copilul acela nu mai știu nimic.

Eu nu mai știu nimic despre copilul din care am plecat…

Castelul, la care el a trudit vreme de câteva vise,

este acum o ruină. Eu însumi mă împiedic, uneori,

de turnurile și ferestrele lui, dau cu picioru-n soldați,

trec nepăsător pe lângă prințesa de aur.

Despre copilul acela nu mai știu nimic.

Pădurea, prin care altădată rătăceam împreună,

acum nu mai este. Vrăbiile, care cărau lumină în casa mea,

s-au mutat de la mine cu toate cuiburile.

Cireșul, care îmi dădea întâlnire dimineața,

își întoarce acum ochii în altă parte;

și poate că ar lua-o la fugă printre frunze,

dacă niște puști nu l-ar trage cu putere de mânecă.

Nici lucrurile nu mă mai vor.

Eu am căzut până și în dizgrația zilei mele de naștere;

a singurei zile când îmi amintesc că exist,

a singurei zile când caut răspuns…

Până și propria mea casă m-a scos în brânci pe scări…

De fapt, toate lucrurile m-au dat afară din ele.

Cuibul, frunza, vântul m-au dat afară din grădina lor.

Eu nu mai am, de fapt, nici o casă. Casa mea e pe drum…

Pentru mine cerul este prea strâmt, frunza prea verde…

Despre copilul acela nu mai știu nimic.

Și totuși, castelul său îmi iese dinainte, uneori,

cu toate luminile aprinse, ca o corabie care taie întunericul…

Și totuși, cireșul mă lasă să îl trag de cercei, uneori,

prințesa de aur mă ia de mână și aleargă cu mine prin ierburi…

Din zori și până în noapte, cu mine, prin ierburi…

Negreșit, în noaptea aceasta mă voi întoarce!

În noaptea aceasta am să mă furișez, tiptil,

printre paznicii adormiți, tiptil, să nu trezesc străjerii,

păsările întunecate de pe metereze.

În noaptea aceasta am să aștept în turn ivirea zorilor.

Acum nu mai văd, la fereastră, decât prințesa trezită din somn,

acum nu mai aud decât râsul ei,

cum sparge în țăndări dimineața…



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!