duc mâinile către gură mințindu-mă că beau izvorul fluviului ce mă vreau

și lucrurile își vântură în mine nisipul zilelor în care mi-am rătăcit chipul

arborii ard chirciți în clepsidră învâltorându-mi blana jilavă de vidră

întrebările mă rup ca pe mirodenie parazitată în sfințire de o tenie

bem și mușcăm și strângem cu gheara pana pe care-a siluit-o chitara

să ne rugăm cântecelor care vor veni să ne mai găsească între vii