Întrebări de-amoru' artei!... {doar retorice...}

Tu vrei?

Tu vrei icoana mea sa fii?
Să te închid in mine,
În zidul mănăstirii
Ce-o construiesc din blocuri de speranță,
Recuperate din ruine ?
Să fi ca ANA, cea dată nemuririi
De meșterul zidar?
Să te-nrămez în flori
Culese-n zori
De-un grădinar...-
-buchet de liliac și lăcrămioare - pe altar?
Și albul trandafir să-l pun drept cruce,
Să mă închin privirii ce-ți străluce?
Și-n taina ta s-adăp mustangul,
Iar crezul tău să-mi taie necredința
Și să-mi înlături "ștreangul"?

Tu vrei?
Să-mi luminezi cu haru-ți mănăstirea,
Regină între fresce ce preamăresc dorința-
-perechi ce-au cunoscut cum freamătă iubirea- ?

Tu vrei?
Să te ridic la turle în strune de ghitară,
Să-ți fiu eu organistu-n mariachi travestit,
Să te rotesc în brațe-mi pân'amețim,
Și într-o doară,
Tu să îmi spui că mă iubești cum n-ai iubit?

Tu vrei?
Să fi tu însăți mănăstirea
Iar eu, călugărul din noul schit?