uită-te la el, doamne
pe pământ
timpul merge de-a-ndăratelea
și tu știi asta
uită-te
cum încearcă să-și care viața în spinare

spune-i tu
să se hotărască ce păstrează
și ce plătește
ca la supermarket
mai repede mai repede
îți vine rândul la casă
ce uiți ce ierți ce ești ce mai ții pentru tine
pe sau în
ai buzunarele pline de cicatrici ca o piele roșie demnă
peste războaie
rămâi numai cu numele, zic eu
să am ce striga

afară
e 2 noaptea
prin minte mi se vântură toate cărțile citite
pagină cu pagină (de ce nu și filmele? )
îmi tremură țigarea în mână
în frig
și tu știi asta
m-ai putea face să simt
fiecare început de drum
să mă simt frumoasă ușoară
să-mi ridici orbirea de dinainte de tine, ca pe-o jaluzea

pe pământ
umbra ta goală îți întinde corpul spre mine
o prelungire firească

știi, doamne? zilele astea fug ca niște pești
noi rămânem cu mâinile goale
și ude