agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ I know what you're thinking, father
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-06-25 | [This text should be read in romana] | Submited by error
Biblia ne povesteste de Samson cum ca muierea
Cand dormea taindu-i parul i-a luat toata puterea De l-au prins apoi dusmanii l-au legat si i-au scos ochii Ca dovada de ce suflet sta in pieptii unei rochii... Tinere ce plin de visuri urmaresti vre o femeie Pe cand luna scut de aur straluceste prin alee Si pateaza umbra verde cu misterioase dungi Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi Te imbeti de feeria unui mandru vis de vara Care-n tine se petrece...Ia intreab-o bunaoara- O sa-ti spuie de panglice de volane si de mode Pe cand inima ta bate ritmul sfant al unei ode... Cand cocheta de-al tau umar ti se razima copila Dac-ai inima si minte, te gandeste la Dalila E frumoasa se-ntelege...Ca copiii are haz Si cand rade face inca si gropite in obraz Si gropite face-n unghiul ucigasei sale guri Si la degetele mainii si la orice-ncheieturi Nu e mica, nu e mare nu-i subtire, ci-mplinita Incat ai ce strange-n brate- numai buna de iubita Tot ce-ar zice i se cade, tot ce face-i sade bine Si o prinde orice lucru, caci asa se si cuvine Daca vorba-i e placuta si tacerea-i inca place Vorba zice: "fugi incolo", rasul zice: "vino-ncoace" Imbla parca amintindu-si vre un cantec, alintata Pare ca i-ar fi tot lene si s-ar cere sarutata Si se nalta din calcaie sa-ti ajunga pan'la gura Daruind c-o sarutaare acea tainica caldura Ce n-o are decat numai sufletul unei femei... Cata fericire crezi tu c-ai gasi in bratul ei! Te-ai insenina vazandu-i rumenirea din obraji- Ea cu toane o craiasa iar tu tanar ca un paj- Si adanc privind in ochii-i ti-ar parea cum ca inveti Cum viata pret sa aiba si cum moartea s-aiba pret Si inveninat de-o dulce si fermecatoare jale Ai vedea in ea craiasa lumii gandurilor tale Asa ca, inchipuindu-si lacramoasele ei gene Ti-ar parea mai mandra decat Venus Anadyomene Si in chaosul uitarii oricum orele alerge Ea din ce in ce mai draga ti-ar cadea pe zi ce merge Ce iluzii! Nu-ntelegi din a ei cautatura Ca deprinderea grimasa este zambetul pe gura Ca intreaga-i frumusete e in lume de prisos Si ca sufletul ti-l pierde fara de nici un folos? In zadar boltita lira ce din sapte coarde suna Tanguirea ta de moarte in cadentele-i aduna In zadar in ochi avea-vei umbre mandre din povesti Precum iarna se aseaza flori de gheata pe feresti Cand in inima e vara... in zadar o rogi: "Consacra-mi Crestetul cu ale lui ganduri sa-l sfintesc cu-a mele lacrami!" Ea nici poate sa-ntelega ca nu tu o vrei.. ca-n tine E un demon ce-nseteaza dupa dulcile-i lumine C-acel demon plange rade neputand s-auza plansu-si Ca o vrea...spre-a se-ntelege in sfarsit pe sine insusi Ca se zbate ca un sculptor fara brate si ca geme Ca un maistru ce-asurzeste in momentele supreme Pan-a nu ajunge-n culmea dulcii muzice de sfere Ce-o aude cum se naste din rotire si cadere Ea nu stie c-acel demon vrea sa aiba de model Marmura-i cu ochii negri si cu glas de porumbel Si ca nu-i cere drept jertfa pe-un altar inalt sa moara Precum in vechimea sfanta se junghiau odinioara Virginile ce statura sculptorilor de modele Cand taiau in marmor chipul unei zane dupa ele S-ar pricepe pe el insusi acel demon...s-ar renaste Mistuit de focul propriu el atunci s-ar recunoaste Si patruns de-ale lui patimi si amoru-i cu nesatiu El ar frange-n vers adonic limba lui ca si Horatiu Ar atrage-n visu-i mandru a izvoarelor murmururi Umbra umeda din codri stelele ce ard de-a pururi Si-n acel moment de taina cand s-ar crede ca-i ferice Poate-ar invia in ochiu-i ochiul lumii cei antice Si cu patima adanca ar privi-o s-o adore De la ochii ei cei tineri mantuirea s-o implore Ar voi in a lui brate sa o tina-n veci de veci Dezghetand cu sarutarea-i raza ochilor ei reci Caci de piatra de-ar fi inca s-a-ncalzi de-atat amor Cand cazandu-i in genunche i-ar vorbi tanguitor Fericirea inecandu-l el ar sta sa-nnebuneasca Ca-n furtuna lui de patimi si mai mult sa o iubeasca Stie oare ea ca poate ca sa-ti dea o lume-ntreaga C-aruncandu-se in valuri si cercand sa te-nteleaga Ar implea-a ta adancime cu luceferi luminosi? Cu zambiri de curtezana si cu ochi bisericosi S-ar preface ca pricepe. Magulite toate sunt De-a fi umbra frumusetii cei eterne pe pamant O femeie intre flori zi-i si o floare-ntre femei- S-o sa-i placa. Dar o pune sa aleaga intre trei Ce-o-nconjoara , toti zicand ca o iubesc- cat de naiva- Vei vedea ca de odata e devine pozitiva Tu cu inima si mintea poate esti un paravan Dupa care ea atrage vre un june curtezan Care intra ca actorii cu pasciorul maruntel Lasand val de mirodenii si de vorbe dupa el O chioreste cu lornionul butonat cu o garoafa Opera croitoreasca si in spirit si in stofa Poate ca-i convin tuspatru craii cartilor de joc Si-n camara inimioarei i-aranjeaza la un loc... Si cand dama cocheteaza cu privirile-i galante Impartind ale ei vorbe intre-un crai batran si-un fante Nu-i minune ca simtirea-i sa se poata insela Sa confunde-un crai de pica cu un crai de mahala... Caci cu dorul tau demonic va vorbi calugareste Pe cand craiul cel de pica de s-arata, pieptu-i creste Ochiul inghetat i-l umplu ganduri negre de amor Si deodata e vioaie, sta picior peste picior S-acel sec in judecata-i e cu duh si e frumos... A vis ca adevarul sau alt lucru de prisos E in stare ca sa schimbe in natur-un fir de par Este piedica eterna ce-o punem in adevar Asadar, cand plin de visuri, urmaresti vre o femeie Pe cand luna scut de aur straluceste prin alee Si pateaza umbra verde cu fantasticele-i dungi: Nu uita ca doamna are minte scurta, haine lungi Te imbeti de feeria unui mandru vis de vara Care-n tine se petrece... Ia intreab-o bunaoara S-o sa-ti spuie de panglice, de volane si de mode Pe cand inima ta bate-n ritmul sfant al unei ode... Cand vezi piatra ce nu simte nici durere si nici mila- De ai inima si minte-feri in laturi, e Dalila! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy