Linii roșii
- fire de lână împrăștiate pe dușumea
din ghemul bunicii -
încă se întretaie
cu cealaltă linie roasă până la os
a zării refugiate prin corăbii fantomă
sub valul ce îmi naște osânda;
am fost acolo
mirosea a bentonită și a mortar ca în zilele când ei
demolau și construiau uitând să mă privească
de cresc - printre fundații igrasioase, melci și cărămidă cu mușchi -
eram un pui de țigan mânjit pe obraz cu resturi de faguri sălbatici.
Mi-am privit într-o zi
auzul în oglinjoara cu urme de degete -
curgea în spirale de do major
prelungindu-se prin capilare în orizontul solemn
- cruce fragilă din mieji de nucă și viermi de mătase.
Moartea urla de plăcere în pântecele valului
amniotic trecând prin mine ca printr-un carusel gelatinos
- teren de joacă și-atât
printre gheme de lână roșie și albastră
mă desfăceam în cercurile avortate
ale copacilor uitați în dușumea.
Am crescut strâmb
din ace de croșetat măști -
ca o haină prea strâmtă pusă direct pe suflet
ca o cămașă de forță
înțelenind gordian orizontul în așteptare.
Osificat într-o cochilie de melc am uitat
să-mi ascult
privirea.

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.