Deschide ușa, împinge-mă înăuntru
Dă-mi jos haina, ajută-mă să umblu
Pune-mă pe scaun si ridica-mi fața,
Cuvinte la ureche acum tu îmi șoptești
Ce-ar trebui să spun, nu șoapte îngerești,
Aranjează-mi gura, să pară doar un zâmbet,
Și ochii conturează-i de parcă viata mea-i un cântec,
Ridică-mi mâna și ține-o într-a ta
Și spune le că vina este doar a mea,
Și lasă-mă-n lumină sa fiu un exponat
Să mă simt ca un animal, cu deget arătat,
Eliberează-mă din cutie doar ca să mă pui în cuscă,
Tot ce vă lipsește acum este doar o puscă…
Închide ochii căci în ei văd mila,
Nu-mi întinde mâna căci îti citesc pe fată sila
Revin la viată, masca mi-a căzut
O ultimă sperantă, tot eu am pierdut,
Îmi pare rau că-n ea eu am crezut…
Dar zâmbesc trist prin privirea ce mi-o plec
Și știu că nu sunt singură chiar dacă aștept,
Iubire imposibilă, nu știu cum de mai sper
Etern întuneric trist, totul e mister,
Lasă-mă să sper…