Am pasul tristului pribeag
Calatorind haotic
Pe strazi intortocheate
De ganduri duse prea departe.
Si-ncerc s-aud
Gandul zalud,
Ascuns in ramuri de alun,
Si-adun,
Din fiecare neuron,
Cu gest
Diavolicesc,
Tot ce-am pierdut
Prin nebunia de-a incerca
Sa-nteleg curba aripii in zbor.
Si ma-nfior.
In mine, se-aude
Glasul stins al micului greier
Ce cantå iubitei bolnave,
Si nu mai stie
Din cate octave
Se-asculta cantec de iubire.
O sa-nteleaga?
Mi-e sufletul arid.
Cand ploua?