La o ceașcă de vin


Te sfătuiesc : ascultă
Înțelepciunea mea !
Te-așteaptă ceașca plină !
Ridic-o, deci, și bea !

N-auzi ? Și vântul parcă
Oftează de necaz !
Până și vântul râde
De tine, că ești treaz !

Te uită ce bogată
E Firea, uneori ...
Și arborii deschis-au
Ca niște ochi de flori,

Și susură din ramuri,
Și din frunzișuri moi ;
Cu ochi de flori se uită
La ierburi și la noi ...

În linul ceas al serii,
Aproape, în boschet,
S-a furișat un gangur,
Și fluieră încet ...

În ceștile de aur,
În limpedele vin,
Încet răsare luna,
Cu discul ei deplin !

Te sfătuiesc : ascultă
Înțelepciunea mea :
Te-așteaptă ceașca plină
Ridic-o, deci, și bea.

Căci toate trec, și toate
Se duc spre nicăieri !
Toți oamenii aceștia
Erau copii mai ieri !

Să dăm pe gât, și vinul,
Și luna prinsă-n cești,
Căci azi sunt albi la tâmple
Toți oamenii acești !

Demult căzu seraiul
Cel mare, în ruini !
Și sălile celebre
S-au potopit de spini,

În lungul zilei, cerbii
Aleargă în tumult,
Pe Marile Terase
Vestite, de demult ...

O, numai timpul singur
E fără de sfârșit !
Și demnitari muriră,
Și hanii au murit !

O, numai timpul singur
E fără de hotar !
Pe prăfuite ziduri
Se lasă noaptea, iar ...

Te sfătuiesc, ascultă :
Înțelepciunea mea !
Te-așteaptă ceașca plină !
Ridic-o, deci, și bea !

Demult, în alte vremi
Adâncuri de genuni,
S-au risipit seraiuri
Celebre, și străbuni !