tai
gura ți se contractă într-un sunet
urlat sub apă ți se umplu plămânii mâinile tale mi se încleștează de gât

rana capătă crustă dedesubt se pun plasturi pe gură durerii

când eram mică mă bucuram pentru toate juliturile din genunchi
desfăceam marginea crustei și o mestecam
mă răzbunam
cimentul nu este un pat hrănit cu enzime
am învățat
vasele mi-au devenit una cu ceea ce a luat asfaltul din mine

așa m-am dezlegat mi-am prins părul cu elastic am lăsat vântul să îmi crape obrajii

iernile mă dădeam cu sania pe scări voiam să știu dacă pot întoarce atât de repede
încât să nu mă opresc nici în ușa vecinului nici în perete
am aflat
sângele de pe trup nu mi se șterge decât cu propria piele

nici un alt om nu trebuie să deschidă ușa dacă intru alunecând
smulgând-o din țâțâni doar pare că altcineva plătește
urmele vâscoase ale respirației mă lasă în urmă stearpă

singurul mod de a iubi este să nu înnozi cordonul ombilical în jurul meu