O boare de tine m-a cuprins
Ca un carusel ce manipulează lene
Tăcerea cocoloșită de pace geme...
Nu mai spune la nimeni,
Sunt învins!
De mitul iubire, de carnea cuvânt,
De sânul poreclit dorință,
De lacrima strămoșului strecurată
În timpane și-n gând.
Ce simplu e zborul deșertat în
Abisul verbului pot,
O bucurie nebună de viață
Mă face să transcriu versetul, socot!
Am poftă de joc și îngerii creduli
Se coboară dând drumul din lesă nemuririi,
Hidoasa creatură îmi lasă bale pe degetele jupuite
De efemeritate, dezgolit sunt
Doar în crudul firii…
Ne bălăcim seduși de agonia caldă
Și tremurătoare a beatitudinii, care,
Mă unge cu mirul speranței în poezie,
În om, în dragoste, în uitare…
E târziu iar noaptea-i așa de aproape
Și candela s-a consumat jumătate
Și emoțile bete într-un ungher zac sfârșite,
Nu plânge, vei reveni, promite!

(5-iunie-2002)