Inchis-am tot ce am în amintirea serii,
De dor trăiește pururea ființa-mi
Viața.

Praf.
Să-ți spun:
Puteam sa mor
Cu tine,
Lângă tine,
Pentru tine,
Fără tine.

De dor
Nu pot să sper,
Să mor...
Stele mii am pierdut în tine;
Sute de tornade s-au răsfrânt în mine;
Zeci de zeci cascade m-au învolburat,
Sufletul în groază de lacrimi a secat.
Și luna în urma noastră mai aprig strălucea;
Iar dragostea, orfană, e acum în calea mea.

Am revăzut și cerul cuprins de luna plină..
Simțit-am și-am pierdut o rază de lumină;
Iubirea ta cerească argint îmi e pe suflet.
Nechibzuită floare! Închisă sunt în nufăr.



Cleștar e cupa în care îți închin și picătură-i
Viața.