tot căutându-mi în afund trăitul
pe sub veșmântul dăruit ființei
dau de vigoarea aspră a seminței
luptând să simtă-n blânde veri cositul
privesc lumina tandră a voinței
până când ochii și-au uitat mijitul
și-nfig în plexul patimii cuțitul
ca să cunosc tăriile dorinței
prin viermuire mai cultiv microbul
lentorilor ce-n pat mă țintuiesc
dar mă dezleg de lanțuri precum robul
și dacă-n trup smerenie primesc
e pentru că-n adâncuri crește bobul
și lupt iubind virtutea să-l sădesc


6 octombrie 2005