aman aman

s-ar zice că sunt îndrăgostit dar nu e așa
deși cămașa arde pe mine ca un foc
pielea devine transparentă și cade
în tîmple îmi bate cineva cu degetul
„sînt eu metafora, deschide sau mori
fii te rog un poet cumsecade”

ia un fluier de soc un fluier de os
cîntă-ți dragostea poete, ca pe o doină
pune mîna pe butoane și agresează-le
sentimentul trebuie urlat în urechea surdă
a lumii

dacă nu fumezi, apucă-te de îndată
tutunul nu face nici un rău vizibil
ai deja un ochi cu albeață prin care vezi același curcubeu în sepia
poți lua la rînd toate viciile pămîntului
oricum nimeni nu te bagă de seamă
decît în ziua cînd mori

m-aș întoarce acasă dar nu mai am casă
m-aș duce în pustiu dar pustiul e deja aici
aș face rugăciuni și aș număra mătănii
și cîte și mai cîte...