Am incercat sa zbor de-atatea ori in viata
M-am prabusit decent in nepasarea-mi mare,
Am acceprat orice , ti-am refuzat povata,
Sa nu-ndraznesc sa zbor poate mai sus de Soare.

Astazi ranit , cu ochii inaltati spre Soare,
Mai nazuiesc sa pot zbura o data,
Si-as vrea sa vi sa vezi ca tot mai doare
O urma ce nu poate fi-ngropata.

In lumea mea e loc doar pentru doi,
Doi zburatori cu nazuiri inalte,
Ma-ntreb s-acum daca vom fi doar noi
Sau daca-s ganduri poate prea desarte.

Si-n zborul meu te vreau numai pe tine
Sa-ngenunchez in fata ta c-o floare,
Poate asa ne va putea fi bine
Si aripa-mi ranita asa nu ma mai doare.

Si-as vrea pe aripi sa te port spre-altarul
Iubirii vesnice ce se doreste-a fi
Sa-ti demonstrez ca inca arde jarul
Inabusit si cald al inimii.

Icar si nici Pegasus nu-s si n-am sa fiu
As vrea doar sa te vad , sa facem legamant
Imi esti alaturi, sau poate-i prea tarziu ?
Caci zborul meu se prabuseste frant !.