Ieși la plimbare
cu unduiri obraznice
și privirea zgârcită
alintându-și coada
în mersul drumului
plictisită
se apucă să ridice praful
cu ghiarele rușinoase
de pe lună
nebună
trezi noaptea
negre amândouă
se jucară de-a v-ați ascunselea
pitite una-n alta
prin Hadesul timpului
s-au alergat în neștire
făcură legământ
de endoecie
pentru vecie
obosită,
se cățără pe stele
să culeagă lampiri
din barcanele cerului
se așeză pe un nor
să-și sărute pântecele pe buze
amor de ventuze
apucă o cometă de coadă
se rostogoliră
pe corzi de liră
lăsând în urmă
orizontul
crăpat de soarele
trezit de cocoși
țâfnoși
chemând dimineața
cu glasul în zbilțuri
printre scânduri
pleoapele-i xantelasmate
sângerau din ochii muți
care căutau cușca –
cu piciorul ridicat
peste destin
începu să latre senin
din labe
i se scurgeau
urme de lacte celest.