Raigor este un cal negru abraș
Bătrânul de la Far mi l-a adus la poartă într-o seară cu lună rotundă
când bate pendulul a distanță și drum trec împreună cu el
prin subteranele pământurilor îndepărtate
Raigor are coamă de stea rotitoare
trup cabrat strălucind a vers de iatac neînceput
dacă veți trece prin umbra turnului meu de la miazănoapte
anotimpuri de mătase și scări de argint îl veți auzi călcând în copite

neostenit de clipă oglindită în apă
la firul de iarbă mereu poposind
prin flăcări subțiri și câmpii arse de gânduri trufașe
Raigor împinge mereu orizontul spre taină

7 povești cu fecioare și zmei a călătorit el
coborând dinspre cercul de apă și spleenul albastru
aleanurile parfumate cu mosc din vremea unui rigă mut
adumbritoarea iederă sau albul de pustă prin iarnă
le știe și le poartă în inima lui
unde viermii nu își vor face loc vreodată