Nu plang la nori, nici soarele cand ma rasare
nu rad la luna ca nebunii aristocrati
Nu zambesc la padure, nici impresionist nu sunt,
si nici nu vreau sa scriu eminescian.
Nu-mi plac vederi din munti, nu-mi place
apa de la robinet
si nu mai vreau sa spun nimic.
Sunt rasfatata, imi place sa pun botic,
sa ma supar pe cine stie cine
cand imi zambeste cu dezolare
cate-un baiat
cate-un baiat.

Cate unei fete
ii ghicesc in palma
cate unei fete, cateodata,
cand nu se mai lasa soarele rosu peste noi
peste noi.

Dragule, dragule, norii de-albastru
nori de alabastru
Se lasa peste mare
peste mare
O mare de noi, de plansurile noastre
iti amintesti?


Placerile noastre de pe plaja,
sampanie si restaurantul "Insula"
iti amintesti?
Iti amintesti?...

Nu-i nou nimic, iubirea-i veche
persoana-i noua,
ma innoiesc cu ea odata
si plang,
plange si ploaia,
plange si padurea
si norii
si noi
iti amintesti?

"Cafe Efendi"
Un capat de lume.