câteodată fumăm cu fereastra închisă
până când încăperea se face cocon
cu doi viermi de mătase strânși unul în altul
dormim așa puțină vreme cineva ne strică sălașul
ne pierde și ne desparte sângerând
apoi pescuim câteva zile în ape tulburi
solitudini cu solzi

uneori nu poți să numești niciun lucru
limba tăiată strălucește prin întuneric
ca dintre corali un inel de logodnă pe o falangă
până când cineva îți împrumută limba lui de șarpe

ea s-a plictisit în derivă
el despică țeastă după țeastă
sortând adevărul cum alții petale
deasupra lor cineva dă cu banul
și le împarte frățește emisfere

ne deșirăm venind din direcții opuse
un ghem alb celălalt negru
viețile noastre făcute din frânghii migălos împletite
spălate cu săpun de portocale țesute împreună
ca un pullover prea larg antipatic și strâns în guler
cineva ne dorește evadați printr-o mânecă

în aceeași măsură în care penibil înseamnă de fapt
insuportabil


---
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.