Văduva

Iese văduva în stradă,
Vecinii o privesc în grabă,
Ca să vadă cum arată,
Este plânsă, sau fardată.

- Condoleanțe , vecină …
Vai! Dar cât arăți de bine, …
- Ești puternică, vecină,
Și o privesc drept în ochi,
Mai să-i fie de deochi.

- Nu-i așa, dragă vecine,
Că vecina arată bine ?
Dar de întrebat, măi, dragă,
De necazuri nu o-ntreabă,
S-o aline cu o vorbă ?
Poți să uiți, că nu au grabă.

Se uită ce porți pe tine,
Dacă-ți vin pantofii bine,
Din ce stofă-ți este fusta,
Și ai în mână batista.

Și-i vezi cum se întreabă;
Oare o fi rămas săracă ?
Sau mai are bani la bancă ?
Cum s-o avea cu copiii ?
Vom vedea noi, cine știe ?
Oare cine-o va curta,
Căci văduva nu e rea.

Și așa se zbate lumea,
Ca să afle una într-una
Cu ce să-și hrănească gura mare;
Cu bârfe spuse la taclale,
Nu gândesc că toți odată,
Trecem prin a morții vamă,
Și după câteva zile,
S-a uitat de min’ de tine.
15 -06--2001