a mai trecut o zi prin fața geamului meu
grăbită și fără să-mi cânte ceva
am căutat cu privirea în jurul meu dar singurătatea acoperea totul
dincolo de pereții fumurii gol absolut
simțeam miros de lacrimi netrăite
în gândurile prăbușite printre gratiile patului
susur întrerupt al nopții ce mă trăiește fără să pună întrebări
iar tu dispari ca un fulger târziu nevăzut și demodat
să-ți fi șters lacrimile cu degetul mimând nepăsare
dar întârziatul gest sfâșia trupul în mii de dorințe
pierzându-mă în mine
ca în sărutul dulce al apei născute crud
mi-am închis ochii și n-am mai sperat nimic
m-am trezit privind spre drumul încețoșat pe care treceau oamenii
cu capetele plecate
erai și tu acolo