Povestea unui nebun?

Robert botsch




Vreau să uit, să nu mai plâng vreau să trăiesc
Aș vrea să mor să mor cât îmi doresc.
De aș fi mort poate aș putea trăi
Cred că mort nu aș mai suferi.
Mă gândesc la mine? Cât m-am gândit la voi
Și voi mă răsplătiți cu palme de noroi
Nu am vrut să mor căci voi veți suferi
Mort de al meu nume vă veți aminti
Veți spune ce păcat cred că a fost nebun
Vreau pe voi pe toți vreau să mă răzbun
Să v-arăt că am știut fără să cer
O rază de căldură o haină când e ger.
Nu am știut să plâng? N-am plans față de voi
Și lacrimile-n mine se adunau în ploi.
Le-am dat voie să curgă și-afară a fost furtună
Și se rugau de voi pentru o viață bună.
Iar voi vă ascundeați: ce vreme ploioasă
Nici morți acum nu om ieși din casă
Eu am murit plângând iar voi ați blestemat
Că ploaia acea de vară e lucru necurat.
Ploaia era pură însă voi murdari
Între miori frumoase voi erați măgari.
Însă nu ați știut și nici nu veți mai ști
Când alții ca mine plângând vor mai muri.