Prima dată să-i dați goliciunii mele
mantie din lumina zilei
repede ruptă de bătături de moașă
și mirări de mamă
...alte haine să nu-i dați.

Când îmi vor da mustațile
acoperiți-mi goliciunea cu priviri
moi ca de mătase
de artiste și poetese.

Pe mai târziu, când în puteri voi fi
acoperiți-mi goliciunea cu femei
de marmoră, din râs zglobiu
și de abanos, dini sâni tari alcătuite.

La urmă s-o acoperiți totuși
cu gânduri bune de tovarăși, încărunțite
haine noi și pământ
placat cu lemn voios de brad.