femeie numără-mi pantofii să vezi dac-am plecat de-acasă
și lasă jaluzeaua trasă ferește-mi chipul de oglinzi

și totuși e noapte – a trecut
inconfundabil
mașina de gunoi
parc-ar vârî tot mai adânc în noi
acele brațe învelite-n salopetă

hei! cine sunteți voi
de-mi pătrundeți sufletul în cizme și cu bască
cel de la volan de ce cască
dar ei nimic nu zic
nimic
îmi cară sângele prin chip
tot mai departe

visul este cartierul unde nu vine gunoierul și unde mizeria
aruncată de la etaj se evaporă în picaj

buf!
este cuvântul ce face să se învârtă
pământul
sau bang? mi s-a părut
o gospodină a scăpat în gang
albumul ei cu poze de la nuntă

aș fi vrut să trec pe sub geamuri
neobservat
... n-a fost posibil...
- iar se-ntoarce ăla beat! vociferau
din vârf de pat raționaliștii

și doar la tine mai era lumină îl așteptai din nou să vină
pe-acela care niciodată n-a plecat