Să intrăm în marile aglomerări: colonii de corali,
Mușuroaie de furnici,arsenale, spitale
Mănuși cu degetele tale (pentru ele voi scrie alt poem)-
Nu mai încape un gând, o uimire, aripile strânse
Încep să putrezească- deja mirosurile înțepătoare
(Poemul trebuie să aibă un suflu al său imprescriptibil)
Vânturi coclite cu greu le urnesc; ca și cum ai privi
Numai spatele lat al balenei,răcorile morții- blândul
Acoperiș invadat de corăbii nemișcate: sar precum țiglele
Și recad cu plescăituri,trosnete, pocnete, bubuituri-
Se așează în piramide.De vor bate acele vânturi încă vom
Naviga, rătăci prin aglomerații de piramide,surâsuri
Înmugurite și brațe de faraoni din nisipuri
Cu unghiile învinețite de nori contondenți.
Vechilor răfuieli să le punem capăt!
Mi-ai spus: în puțin este multul- am devenit deja dependenți
De ceaiurile tari ale răsăritului, cu lovituri de pleoape
Scutură nisipul imaginației și soarele ne poate urmări
Îndeaproape! Deschide-ți aripile!