stăteai întins pe lemnul mesei și nu ai văzut când am intrat
o mână inertă atârna de gât într-o basma
urma de pantof pe dușumeaua murdară
tot realul împins în butoiul de plastic la care te uitai
apoi a râs toată lumea ce poți face când se lipește pielea de obiecte
un fâșâit taie liniștea și resturile de râs

mă irită modul în care descrii că iubitele te-au lăsat să fumezi
și să-mi dai detalii sexuale peste farfuriile împrăștiate
furculițe de plastic șervețele aduse
în timp ce rămăsesem cu paharul aburit în mână

și deodată spasmul în gât fruntea șiroind de sânge
mă apeși pe piept cu o tâmplă moale
nu-i nimic o gură de apă
privind aceleași obiecte

e veridic acest spațiu
chiar dacă mi-ai povesti unde zaci atâta vreme
când nu se întâmplă nimic în tine aș spune că încerci să-mi dai
o mulțime de indicii pe care le pot asimila
un instrument prin care corpul tău ar deveni străveziu

da ca un fel de clișeu asta aș vrea de la tine
pentru că nu înțeleg toate aceste spasme ale celorlalți la reacțiile tale
și râsul detaliile spuse rar până când chiar văd cum făceai sex
o parte a creierului analizează rece mișcările
mi se face scârbă de mine dar nu-ți fac semn să taci

doar pe ceilalți îi rog să plece să ne lase singuri în timp
ce-mi spui că n-a fost nimeni aici nici măcar eu