De ce-ai dat Doamne, Pământului toartă,
Sărutului Poartă,
unui om să taie
-n iubire șiroaie?

De ce-ai lăsat Doamne, neclipei Coloană
de Ion și de Ioană,
pluguri să-nmoaie
-n țărână puhoaie?

De ce-ai vrut Doamne-n opinci pietriș,
de Mureș, de Criș,
doină cântândă
-n osândă?

De ce-ai pus Doamne-n zidirea de Ană,
atâta rană,
ochi de-nviere
-n moartea de vrere?

Durere, durere...