Floare rară pe muchie de stîncă ești,
Șoapta care-mi povestea mereu povești,
Raza care m-alina mereu
La bine, mamă, și la greu...

O notă ești pe strună de vioară,
Tristețea mi-o-nțelegi a cîta oară...
O virgula în miez de poezie-
Tu înțelesuri, mamă, ai o mie.

Ești pasăre stăpînă pe-al tău zbor,
Însă ți-e lacrima încununată-n dor
Și-n dragoste ți se scufundă gîndul
Făcîndu-l tot mai mic și mic pămîntul...

Ai vorbe blînde și priviri duioase,
Mîinile calde și prietenoase,
Ai șoapta dulce și suspinul greu
Și toate le-nțelege dorul tău...

Ai chipul, mamă, cel mai scum din lume,
Și dintre toate, cel mai drag mi-e a tău nume!
Și azi de ziua ta, vreau sa-ți șoptesc
Cu drag și dor, mămico, Te iubesc!!!