diminețile au semn de fluture negru
nu ai loc să te trezești
lumina se târăste la o distanță milimetrică de tine

uneori deschizi fereastra
pe jumătate
dacă stai nemișcat
trece tramvaiul albastru ca o aripă singură
cu cea mai frumoasă femeie din lume

fluturele abandonează picioarele
ție

în ceilalți ani
plimbi neglijent nopțile
golești conținuturile
dormi
cum ai trage o prăpastie în tine

(iubești)

treci cu grijă șoseaua și până spre seară
nu rămâne nicio pată de culoare
în copaci în oraș

erai copil auzeai că
fetele vor fi moarte după tine
îți era groază de înmormântări
ți se făcea rău fugeai până uitai
si nu știai cum nu era de ajuns

n-are legătură cu tine
îți plac lucrurile care nu sunt
pâinea prăjită până la refuz și în ultima vreme
femeia care se trezește dimineața devreme
să-și dea cu roșu aprins pe unghii
să-ți frământe în palmele de pasăre
inima bine