cît mister poate exista
în coaja aceasta de melancolie
cînd cea mai frumoasă înfrîngere
devine o iederă veninoasă iar
minciuna capătă mirosul pielii tale
nelepădate ce împrăștie vraja
relativ și destul de trist
în timp ce îmi intră în carne
să prindă rădăcini precum noaptea
din largul mării unde păsările
rămîn doar contururi într-o
lumină ca suspinele unor fugari