Nici o planetă nu se rotește singură...
Nu exista solitudine...
Materie interconectată...
într-o vibrație continuă, de la un capăt al universului
până în centrul lui...
Un cordon ombilical cosmic,
Hrănește umezeala...

Nici o planetă nu se rotește singură...
Sufletele altor planete se vor roti cu ea,
Fantome de praf stelar...
Iar din când în când...câte una atinge cu coapsa ei
O culme,
Un strigăt...

Nici o planetă nu se rotește singură...
Plutește și e suspendată
Nimicul o leagă cu chingi de tavanul universului și de podeaua lui
Iar când universul inspira, planetele și fantomele lor tremură
Își umplu plămânii cu vid
Și în vid alte planete și fantome...
Care nu se rotesc niciodată singure...