strâng ani cu scopul de-a-ngropa idei
în sticle vechi un mărunțiș de zile
beau
din cupe de crin
seva umbrelor de apartament imitând
dansul de var al pereților

perdelele întinse parcă-s tobe – bat
cu întunericimi de mări lumini încete
și praful cade învârtind
mici pași de vals pe clape bete

să fie ploaie! strig și mă inund
să pot gândi afară din acvariu
la raiul licuricilor acrilici
la demoni înghițind sulfat de bariu

mă liniștesc apoi preț de un somn
plutind spre mal printre cuvinte
alcoolul e-mpotriva mea
visez
că mușc din soare
că mi-am rupt un dinte

îl ridic
îl scuip de trei ori
îl pun în sân încă
mă păstrez în curățenia limbii