te dăruiești fără să ții cont de consecințe
zidurile orașului nu pot împiedica izbucnirea iubirii
vioara de cleștar suspină
dansăm înveșmântați în mantre
podeaua veche mustește încercând să camufleze exploziile
e trist
pentru că întotdeauna în final
cineva trebuie să moară

*

artificii
multe artificii
dansul nu trebuie să se oprească niciodată
e timp pentru un zâmbet
merităm măcar atât
privește
cerul e roșu
norii ne așteaptă
câmpul și-a construit aluatul întunecat
nu mai sunt clipe îndeajuns
regretele se vor topi vibrând
întinde mâna și porțile se vor deschide
în fața noastră nu mai există decât cutremurele
urșii urlă înghesuiți în containere
pretutindeni moarte
și totuși soarele va răsări și mâine
mai mult ca sigur

*

rugăciunile se sparg în vălătuci de fum
pâine și sare
inima otrăvită nu mai are nevoie de platitudini
universul este al nostru
alergăm împreună spre o altă realitate
numai cei slabi se uită în munte
hai
scutură-te de apă și vino alături de mine
împreună vom încerca să schimbăm lumea
sau
o vom arunca pur și simplu în aer
râzând