iată cum ai venit
și te-ai așezat pe marginea vieții noastre fără să dai bună ziua
ai stat vreme de o țigară mi-ai luat mîna și mi-ai strivit-o pînă s-a făcut fus și s-a încolăcit după gîtul tău
pisica dinăuntru a căzut în picioare și acum stă la pîndă
ca să te aibă cere să merg cale de nouă poște cu un cerc în jurul mijlocului să opresc viața de la un capăt la altul
acolo cînd ajung să descolăcesc mîna să mă strecor în sîngele tău
să beau cu îndestulare apoi să ies și să-mi șterg lacrimile

să pun lacrimile sub cheie
cheia sub preș
să nu le găsească cineva


iată cum aș putea să-ți povestesc
atîta timp cît stai rezemat cu coatele pe marginea vieții o să mă opresc să-ți dau bună ziua
o să te întreb cînd ți-e foame și sete
o să-ți potrivesc încălțările ca să nu te doară drumul

apoi dacă te întorci obosit și te uiți la mine ca la femeia care-ți spală picioarele și răsăritul
o să mă cuibăresc ca o evă cu tine în părul meu
și o să-ți dau un măr din celălalt copac