M-am născut
din picăturile de ploaie acidă
ce au ars frunzele copacilor.
Iar ochii i-am cules de pe cer,
și-au început să crească
încă din prima clipă în care i-am atins.
Mâinile mi le-au dat copacii
din pădurea plină de uscăciuni...
săracii, și așa sunt pe moarte.
O creatură de subteran mi-a dăruit și ea
cadou...un set de aripi,
să cuprind totul dintr-o bătaie:
Nadir...Zenit...
M-am născut să gust fructele pomilor din Eden
și să râd de șarpele ce și-a rupt dinții
mușcând în propria țeapă.
Iar eu voi parcurge traseul prescris
de un necunoscut
ce bate cuie in drumurile tuturor
și voi rânji precum tâlharul morții
când îmi va ședea la ușă.