E frig si ma aduna linga soba
tacerea ta
cu sarutari de maci pe buze,
mi se topeste pielea in dezmierdari
confuze,
cind ma asterni in foaie,
slova linga slova.

In ochii tai ma cresc din nou, femeie,
caci am uitat
ce mi-am promis cindva,
pierduta-n rasuflarea-ti de poveste,
- naiv copil -
si nu mi-e teama sa ma pierd in ea.

Imi trece dinaintea-mi viata toata
si nu regret nimic din ce nu s-a'ntimplat,
caci roata ne ajunge implacabil,
si la raspunsuri
nu mai fac
rabat.

Ma las purtata iarasi departarii,
clipesc in zare vagi promisiuni de jad,
renasc din fluturii uitarii
scobind in miine temelia
altui vad.

M-ai intrebat ce-as face eu cu tine
o zi, o noapte... - iti mai amintesti?
Eu cred acum ca mi-este bine
si-mi place mult cind tu imi spui povesti.

Ma ia, ma poarta catre tine
si lasa caii verzi
in umbra altui ceas,
asculta azi cum iarna curge
si ma saruta,
ca pe iubita celui dintii popas.

11.10.2002