sunt vecin cu ultimul tramvai
cucerit de scitii cu fulare,
ca pe-un fiu risipitor de crai
crasmele m-asteapta visatoare

sunt un trist imblanzitor de zei
pe o foaie de pamant statuta,
racait de fluturi si femei
cu o voluptate ne-ntrecuta

si ma cred un tarm necunoscut
exilat a nu stiu cata oara
pe un corn de iac abia umplut
cu un trup acvatic de fecioara

ma-ndoiesc constant de dimineti,
rasfoind stradutele burgheze
cu un pas mignon si saltaret
prin cenusa fostelor amieze

ca un beduin fara de oaza,
asteptand dispense de la vulg,
ma induiosez de prima raza
si fumez trabuc la primul fulg

apoi tac,batatorit de cai,
si-mi gasesc destinul in copite
eu,vecin cu ultimul tramvai
cucerit de frigul marii scite