o să îmbrac iar rochia albă
singura care mai poate ascunde
rușinea trupului meu neted, lucios
pe care nu se mai lipește ninsoarea

o să mă dau de trei ori peste cap
subțiindu-mă prin inele de vârstă
de trei sute de ori vor sări
oile fulgilor zidul înalt al fricii

neadormită o să rup în numărătoare
trei sute de colțuri de foi nescrise
așternându-mi cu mare grijă pe carne
mozaicul zăpezii de camuflaj

si-o să îmbrac iar rochia albă -
putin doar, pentru a lungi încă jocul
de-a v-ați-ascunselea pe sub avalanșe
nepresimțită de câinii dezghețului.