BALADA PARINTILOR NENASCUTI

Se sarutau copiii nenascuti
Stafii treceam prin veac pierduti
Ingenunchiati si contopiti
Ne implorau tacut sa fim parinti
De gerul mortii sa ne dea scapare
Ne-au fermecat cu vraja mare
Tu ai plecat in trup de caprioara
Cu pasul sprinten spre o primavara
Eu am plecat spre rosu rasarit
Sa ma inchin la zeu nemarginit

Nu stiam vorbii
si eram orbi
Nu stiam de joc,
maini n-aveam deloc
Ne-au daruit un trup
si haine pentru rupt
Ca sa traim extazului
la rasaritul soarelui
Radeau de iubire micutii
Copiii nostrii, nenascutii

Cu bratele in rugaminte
Si degete inmugurite
Visau la viata lor albastra
In geana mortii si a noastra

Acum prin nori ne vedem chipul
Si piatra ne ghiceste trupul
Si auzim glasuri plangand
Pasi mici, impiedicati,cazand
Spre moarte bratele-ntinzand

Noi nu ne mai cunoastem
...si nici nu mai suntem……!