singură-mi cânt intrarea-n iarnă
când Îngerul cioplită-n mine șerpi de lut
blestem ce nu mai pot să duc
cămări de gând și aspră taină

absentă cânt durerile din cnut
înaripându-mi brazii lungi de brumă
zadarnic exilați prin cratere din lună
însingurați în noi de-acum se duc

când Îngerul cioplită-n mine chip de fiară
și port blestemul unui alt străin
cu măruntaiele pe dinafară
adulmec vis de heruvim

de va să-ți spun cum cioplitura-mi-nfloare
când inima catarg se pierde-n mare
și-n locul ei cresc munții orbi de sare

mi-e rodul stins în pântec ars și sânger
când numai tâmpla unui Înger
de tălpi lipită mersu-mi doare…