singura-mi cant intrarea-n iarna
cand Ingerul cioplita-n mine serpi de lut
blestem ce nu mai pot sa duc
camari de gand si aspra taina

absenta cant durerile din cnut
inaripandu-mi brazii lungi de bruma
zadarnic exilati prin cratere din luna
insingurati in noi de-acum se duc

cind Ingerul cioplita-n mine chip de fiara
si port blestemul unui alt strain
cu maruntaiele pe dinafara
adulmec vis de heruvim

de va sa-ti spun cum cioplitura-mi-nfloare
cand inima catarg se pierde-n mare
si-n locul ei cresc muntii orbi de sare

mi-e rodul stins in pantec ars si sanger
cand numai tampla unui Inger
de talpi lipita mersu-mi doare…