In colturi ascutite de cer
Atarnau sfasiati norii,
Plangand cu lacrimi plumburi
Saracia sufletului lor,
Revarsand spre pamant
Singuratatea cerului.
Sub greutatea vazduhului
Zaceau zdrobiti trandafirii,
Tarandu-se in noroi
Incercand sa ridice pleoapele,
Incercand sa priveasca
Adevarata fata a pacatului lor,
A trufiei si frumusetii eterne.
Ochiul de sticla al lunii
Privea printre norii inerti,
Arogant si rece, incercand
Sa surprinda agonia inserarii.
Pasari negre si grele
Cerseau indurare cerului
Incercand sa zboare,
Dar aripile lor erau frante
De strigatul infernului.