Sa ne mistuim.
Sa ne tropaim cu cizmele prin suflete.
Sa ii lasam in poarta sa ne-astepte.
Sa ne mintim,
fugind printre vise,
si,
imbatraniti de prea multa dragoste,
sa ne retragem pe-o linie moarta,
vagoane obosite intr-un triaj impaianjenit;
sa ne iubim pe fuga,
din picioare,
ruginiti de sudoarea ploilor noastre
paralele precum linia de fier...
sa rescriem istoria in vieti inexistente:
sa fac dragoste cu fiecare gand al tau vreau,
cu fiecare clipa din viata ta sa ma-mbat;
tamaduirea mea zace
in indecentele tale arcadii.
Apoi sa ne rugam sa ne ierte;
nevinovata dragoste,
crucea mi-o port
si o urc pe umeri,
Sisif pe Golgota noastra.